jump to navigation

Copii rebut :( Februarie 16, 2010

Posted by Marcelina Popa in Jurnal.
Tags: ,
trackback

Acum un an si ceva deschideam pe forumul edu.ro un topic cu titlul: „Ce facem cu elevii analfabeti de clasa a V-a?”. Reproduc mai jos ce scriam atunci:

Termenul „analfabet” are puternice conotatii negative. Eu il folosesc in sens tehnic: este vorba de copii ajunsi in clasa a V-a care nu stiu sa-si scrie numele, citesc cu mare dificultate, nu stiu sa socoteasca etc.

Nu ma intereseaza, pe moment, a cui e vina (desi acesta este un lucru important, pentru ca o mare parte din responsabilitate revine, cu siguranta, sistemului de invatamant). Ma intereseaza in primul rand ce se poate face de acum incolo cu acesti copii. Exista cursuri speciale de alfabetizare pentru adulti, dar pentru copiii de clasa a V-a nu exista. Ei sunt condamnati sa se tarasaca prin gimnaziu, repetand (prea tarziu si fara nicio utilitate) diverse clase, pana ce ajung adulti analfabeti si pot urma, in sfarsit, cursurile de alfabetizare pentru adulti😦.

Abandonul scolar mi se pare preferabil puscariei in care-i tinem noi inchisi. Pentru ca a-l obliga pe un analfabet sa asiste la ore din care nu intelege nimic, 10 ani de zile sau mai mult, reprezinta o forma de puscarie.

Exista vreo alta solutie pentru acesti copii? Exista vreo dispozitie speciala pentru asemenea situatii?

Tin sa precizez ca, din pacate, nu e o situatie ipotetica. In clasa a V-a pe care urmeaza s-o preiau anul acesta, exista cel putin un elev analfabet. El repeta clasa a V-a, alaturi de inca sase copii aproape la fel de slabi ca el. Unii dintre ei n-au obtinut nici macar o singura nota mai mare sau egala ca 4 la materiile care presupun citit/scris/socotit: au luat numai note de 2 si 3, pe tot parcursul clasei a cincea !

Colegii mei povestesc ca-n timpul orelor acesti copii se scoala, uneori, din banci si incep sa urle ca niste animale😦 .

Provin toti din aceeasi clasa a patra, dar nivelul lor este de clasa intai sau a doua, potrivit aprecierilor colegilor mei, care ma „incurajeaza”cu vorbe de genul: „N-am vazut in viata mea asa ceva… Nu se poate lucra cu ei in niciun fel, sunt nu numai analfabeti, dar si instabili pishic, au reactii complet anormale… Inainte de a intra la ei imi faceam intotdeauna cruce si ma rugam in gand: Doamne, intareste-ma…”.

Nu sunt psiholog, dar cred ca instabilitatea psihica li se trage si de la faptul ca nu pricep nimic din ce se discuta in clasa, de la faptul ca sunt niste paria.

„O sa-i lasi si tu repetenti, altceva n-ai ce face. Nu-i poti invata sa citeasca printre picaturi, la ora de matematica”. Asta mi se zice, iar in a doua privinta e clar ca oamenii au dreptate: n-am nici calificarea, nici posibilitatea si nici dreptul de a transforma orele de matematica la clasa a V-a in ore de alfabetizare. Pot lucra cu ei, sa zicem, o ora-doua in plus pe saptamana, dar asta nu rezolva mare lucru. Orele de clasa vor ramane la fel de chinuitoare si pentru ei, si pentru ceilalti.

Dintre cei 6 repetenti, doar patru s-au inscris pana la urma in clasa mea, iar doi au plecat la alte scoli. Unul dintre cei patru – cel analfabet – a abandonat scoala inca din semestrul intai, un altul in semestrul doi. Al treilea a promovat cu chiu cu vai si s-a mutat la alta scoala, iar al patrulea, o fata, a repetat inca o data clasa a V-a si a abandonat scoala intr-a VI-a.

La orele speciale de pregatire pentru elevii slabi participa doar fata. Stia sa faca inmultiri, dar nu stia cand sa le faca. Nu putea rezolva, de pilda, o problema de genul: „Gigel a cumparat 3 caiete, fiecare cu cate 7 lei. Cat l-au costat cele 3 caiete?”. Eu n-am reusit s-o invat, pana la urma, mai nimic: ce invata intr-o saptamana, uita pana saptamana urmatoare. Era insa obligata sa vina in fiecare zi la scoala si sa rumege 5 ore pe zi gandul ca este un copil super-prost. Culmea, era colega de clasa cu cei mai tari elevi din judet la romana si matematica. Eu am trecut-o in toamna, dar a ramas repetenta din cauza limbii romane.

Anul asta scolar a facut, in sfarsit, ceea ce era normal sa faca de multa vreme: a parasit scoala. Pentru un numar foarte mare de absente nemotivate, a luat 5 la purtare, asta fiind ultima amintire din partea noastra (propunerea initiala, conforma cu regulamentul, era 3; am reusit sa conving Consiliul Profesoral sa i-o ridice la 5).

O poveste trista si fara niciun fel de morala. Ma intreb daca exista vreo solutie la asemenea probleme. Una fezabila, realista, vreau sa spun.

Comentarii»

1. Cine cîntă acolo? « Cuib de mitralieră - Februarie 16, 2010

[…] marcelinapopa : Copii rebut […]

2. A - Februarie 18, 2010

Ce nesimtire sa-si faca reclama tam nesam in blogul altuia.

In fine, nu asta voiam sa spun. Ce voiam sa spun e ca singura solutie la problema de mai sus e sa fie sanctionati cei care au promovat acesti copii in primii patru ani.

3. Marcelina Popa - Februarie 18, 2010

La asta ma gandeam si eu initial. Insa e mai complicat decat pare. Nu e suficient (si, se pare, nici necesar) sa repete una sau mai multe clase. Copiii cu un IQ redus nu pot invata decat intr-un regim special, cu jocuri si fise de lucru individualizate, cu mult timp acordat in exclusivitate lor, la fiecare ora,. E nevoie, de asemenea, de sprijinul familiei si al unui psiholog. Daca aceste conditii nu sunt intrunite si daca invatatorul se incapataneaza sa noteze elevii strict dupa performanta, copiii acestia vor repeta la nesfarsit clasa intai.

Am inteles lucrurile astea citind o discutie despre copiii cu CES*, aici: http://forum.didactic.ro/viewtopic.php?f=51&t=3106 (uita-te pe ea neaparat!). M-a impresionat teribil. E vorba de oameni cu o misiune teribil de grea, pe care statul roman ii plateste cu salarii de vreo 200 de euro si nu-i sprijina decat prin controale birocratice.

* Copii cu CES = copii cu cerinte educative speciale. Daca un copil are dosar CES, invatatorul sau profesorul trebuie sa-i faca programa speciala si sa lucreze cu el separat. Un asemenea copil poate ajunge sa citeasca de-abia in clasa a III-a, ramanand in tot acest timp alaturi de copiii normali (se spune ca a fost „integrat”). Este vorba de celebrul invatamant incluziv. Insa un copil nu poate fi incadrat la CES decat daca parintii lui sunt de acord. Daca nu, el trebuie sa parcurga programa normala, indiferent in ce stare se gaseste.

Prima chestie sinistra este ca noi nu stim cum trebuie lucrat cu un asemenea copil. Teoretic, noi trebuie sa primim sprijin din partea unor profesori-psihologi, calificati in domeniu, care ar trebui sa stea uneori chiar la ora in aceeasi banca cu elevul, sa ne consilieze pe noi sa-l ajute la teme etc. Practic, exista doar cativa asemenea oameni pe judet, iar jumatate dintre ei sunt la fel de incompetenti ca noi (in acest domeniu).

A doua chestie sinistra: din lipsa de bani (necesari, in primul rand, pentru a angajai mai multi profesori-psihologi), numarul dosarelor CES aprobate este foarte mic. Eu am fost la inspectorat anul trecut pentru baiatul acela de clasa a V-a care nu stia sa citeasca. Inspectorul pentru invatamant special mi-a zis: „Nu exista nicio sansa sa-l bagam la CES. Comisia il verifica la modul: ia uita-te in sus; acum in jos; arata mana stanga; arata piciorul drept. Daca stie chestiile astea, il trece la normali”. Am discutat si cu inspectorul de matematica. Mi-a zis sa-i fac o programa speciala, pe puterile lui, chiar daca nu are dosar CES, si sa-l promovez daca se straduieste cat de cat. Ca sa reusesc lucrul asta, era insa necesar mai intai sa-l invat sa citeasca. L-am chemat separat, in afara orelor, dar n-a venit. Ulterior, n-a mai venit deloc la scoala, spre bucuria colegilor pe care-i deranja in permanenta.

4. A - Februarie 22, 2010

A,da, aici exista un intreg invatamint pentru acesti copii.
Credeam ca te referi la copii normali care din diverse motive nu se adapteaza la ritmul scolii (ce stiu eu familii nefunctionale, betie, saracie, boli, etc) De exemplu copiii cu mult discutatul diagnostic ADHD. Sau copiii din acele familii de tigani care nu incurajeaza mersul la scoala.

Adica eu intelesesem ca este vorba despre niste copii carora pe nedrept li se spune ca sint prosti. Cei cu IQ scazut sint insa o problema care trebuie tratata separat. Prezenta lor in clase normale nu face bine nimanui.

O adevarata cutie a pandorei, pentru ca acolo unde se intreprinda masuri si se ajunge la un sistem pus la punct in care copiii astia urmeaza forme separate de invatamint, apar (stiu exemple) cazuri in care copilul este stampilat gresit din comoditatea sau incompetenta invatatorului. In fine, e lucru gingas.

5. proletaru - Aprilie 21, 2012

Doamna, cu citeva exceptii, fiecare copil e susceptibil de-a fi „recuperat”. Numai ca a fi recuperabil nu e suficient. Intrebarea care se pune este cu pretul carei cantitati de timp care i se dedica si de ce specialist anume. Intr-o clasa scolara care, prin definitie, este un ansamblu de copii si se deruleaza intr-un interval limitat de timp, „recuperarea”, „intreptarea”, „educarea” unui copil care nu are afinitati spre a fi educat e, virtualmente, imposibila.

La polul opus, o alta realitate care obstructioneaza fundamental procesul educativ: institutia parentala. Parerea mea e ca unui parinte ii este, la fel, imposibil sa-si recupereze si educe propriul copil. In fiecare parinte responsabil, copilul trezeste o suma de senzatii carora parintele le devine prizonier: dragoste, compasiune, mila, furie, neliniste, saturatie. Insusi atasamentul copilului se adreseaza acestui intreg emotional, pentru ca si copiii, pina la virste destul de inaintate, se exprima mai bine in senzatii decit in cuvinte.

Imaginea parintelui „detasat” e un ideal, el nu exista decit in cazuri rare si, de regula, cazurile astea au in vedere fie tipul parintelui indiferent (care nu educa pentru ca nu vrea), fie tipul formatorului zbir (care educa cu pretul aversiunii). Se poate spune, fara rezerve, ca modelarea copilului nechemat pentru ordine (din motive patologice ori din accident ontologic) ar fi intotdeauna un esec daca ar fi lasata la indemina factorilor traditionali. Dar ea nu e intotdeauna un esec.

Tocmai de aia aveti dreptate sa-l mai introduceti din cind in cind si pe Dumnezeu in panoplia eroilor asupra carora scrieti.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: