jump to navigation

Maneaua noastra cea de toate zilele Decembrie 31, 2009

Posted by Marcelina Popa in Jurnal.
Tags: ,
trackback

Am dat intamplator peste un articol excelent al lui Radu Pavel Gheo, care ar putea fi asezat la temelia teoretica a unui armistitiu intre rockeri si manelisti, acum, in prag de revelion: Maneaua noastra cea de toate zilele.🙂

Reproduc aici un fragment:

„Oricat ne-ar supara manelele (desi cei care se supara sunt mult mai putini decat cei ce se entuziasmeaza), nu le putem nega un atu imens: succesul la publicul larg. La sate, in mahalale, la petreceri simandicoase sau la rugile din Banat, in discoteci, la CD-playerele din masini si apartamente, peste tot manelele sunt nelipsite. Nu poti sa nu te intrebi: de unde atata succes? De ce manelele, si nu muzica populara sau muzica pop romaneasca? De ce au cucerit ele piata?
(…)
Motive ar fi multe si le-am mai discutat si alta data. Dar unul important mi se pare acela ca manelistii experimenteaza. Nu sunt cantonati neaparat intr-un gen sau stil, ci folosesc tot ce cred ei ca ar fi util sau interesant pentru a obtine succesul la public. Amesteca stiluri si genuri, imprumuta teme si melodii de la toate popoarele din jur (“fura” ar fi un termen prea dur si nedrept, fiindca muzica populara nu se fura, ci se transmite – nu are copyright), iar pana la urma ajung sa le amestece pe toate, cu mai mult sau mai putin succes. Important e ca indraznesc. Nu se poate sa nu ramai surprins cand auzi faimoasa melodie de generic de la soap opera de suflet a romanilor dinainte de 1989, Dallas – Ewing Oil Company, cantata de un saxofonist pret de vreo jumatate de minut, dupa care iti dai seama ca, incet si sigur, melodia se topeste intr-un cantec popular banatean inconfundabil. Ce sa mai vorbim de “manelele” indiene, adica melodii din filmele de la Bollywood, preluate, prelucrate si puse pe versuri autohtone? Sau de melodiile grecesti, sarbesti si turcesti “manelizate”, adica asimilate de lautarii postmoderni de la noi, manelistii? O mostra si mai evidenta de tupeu experimental mi s-a parut inserarea intr-o manea polemica (Adrian Copilul Minune – Priviti, privighetoarea canta) a unei inregistrari cu George Pruteanu, care, intr-un talk show polemic cu cativa manelisti, a incercat sa fredoneze o melodie de muzica usoara, Veniti, privighetoarea canta, dar fara cuvinte, adica “Uau-uau, uau-uau, uau-uau-uau-uau-uau”… si “uau-uau-uau-uau”-ul lui se pare ca a ajuns acolo unde voiau manelistii”.

😛

Un sondaj legat de acelasi subiect:  Ce muzica asculti.

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: