jump to navigation

Popper despre televiziune Septembrie 23, 2009

Posted by Marcelina Popa in Jurnal.
Tags: ,
trackback

Intr-un editorial din Evenimentul Zilei, H. R. Patapievici sintetizeaza pozitia lui Popper (unul dintre cei mai mari filozofi ai secolului XX) cu privire la televiziune:

„În anii ’80 şi ’90, Popper considera că televiziunea este un pericol pentru democraţie deoarece educă publicul în spiritul acceptării violenţei. Argumentul lui Popper era următorul: esenţa democraţiei, ca şi a statului de drept, este abţinerea de la violenţă; pentru a face rating, televiziunile propagă o cultură a violenţei; cultura violenţei deprinde publicul cu soluţiile violente şi, astfel, îl îndepărtează de principiul statului de drept, care este înlăturarea violenţei.

Televiziunile deprind publicul cu violenţa, or, statul de drept subzistă numai într-un climat de descurajare a violenţei – aceasta este problema cu care ne confruntă analiza lui Popper. Un realizator german de televiziune i-a replicat lui Popper cu argumentul că programele nu fac decât să ofere publicului ceea ce publicul cere. A incrimina oferta bazată pe cererea publicului revine la a da lecţii elitiste poporului, ceea ce ei, realizatorii oneşti, nu îşi permit să facă.

Esenţa democraţiei ar consta, spun ei, în a face pe placul publicului, iar ceea ce publicul vrea e reflectat fidel de rating. (Acest argument este adeseori auzit şi la noi.) Replica lui Popper a fost următoarea: niciodată ratingul nu poate fi o indicaţie a ceea ce publicul doreşte cu adevărat, deoarece ratingul e realizat în condiţii de ofertă unică. Fiind limitat la oferta deja existentă, ratingul nu spune decât că pentru oferta dată avem ratingul dat. Atât.

În plus, argumentează Popper, cu cât atracţiile oferite sunt mai joase, cu atât mai jos se va situa cererea următoare; şi cu cât atracţiile joase vor fi mai multe, cu atât mai mult vor fi cerute. Atunci când degradarea e nu doar permisă legal, ci şi stimulată comercial, în om se instalează un soi de spirală psihologică a degradării. Ajută asta democraţia? Evident, nu. Întâi, pentru că democraţia este favorizată de un nivel rezonabil de înalt al instrucţiei publicului, pe care logica ratingului tinde să îl scadă.

Unde nu există instrucţie, nu există emancipare şi omul este ţinut în captivitatea propriului său minorat, de care, astfel, se face singur vinovat (ca să folosim expresia faimoasă a lui Kant).

În al doilea rând, răspunde Popper, pentru că democraţia nu constă în suveranitatea poporului, ci este un sistem de protecţie împotriva dictaturii, bazat pe controlul guvernării şi pe limitarea oricărei puteri, cu excepţia puterii legii. Or, suveranitatea poporului nu exclude posibilitatea dictaturii populare.

Prin urmare, suveranitatea nu garantează democraţia: democraţia e garantată numai de schimbarea fără violenţă a puterii şi de limitarea puterii, în timpul exercitării ei.”

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: