jump to navigation

Educatia – incotro? Septembrie 13, 2009

Posted by Marcelina Popa in Consiliere elevi, Jurnal, Pentru parinti.
Tags: ,
trackback

Daniela  se intreba aici:  „Ce sa faca tinerii dupa ce termina scoala ?-ASTA E intrebarea cea mai tulburatoare a lor si a parintilor . Spre ce sa ii indrume in ziua de azi ? In criza nationala si mondiala …”

Raspunsul meu incepea asa: „Viitorul nu e batut in cuie. Daca profesia ta nu e cautata la un moment dat, te reprofilezi (pentru o vreme sau definitiv). Totul e sa poti face rapid schimbarea.”

Am gasit intre timp un filmulet pe youtube  destul de strans legat de discutia asta:  Did You Know 2.0 .  Filmuletul e facut dupa o prezentare PowerPoint a carei istorie o gasiti aici. Iata si prezentarea insasi: didyouknow.ppt.(textul e mai usor de urmarit in prezentare, dar clipul contine cateva lucruri in plus).

Reproduc cateva idei din text (in traducere libera):

Se estimeaza ca numerele ziarului New York Times pe o saptamana contin mai multa informatie decat intalnea un om, in mod obisnuit, pe parcursul intregii sale vieti, in secolul al XVIII-lea.
Cantitatea de informatie tehnica se dubleaza odata la 2 ani. Pentru studentii care incep un colegiu tehnic, jumatate din ceea ce invata in primul an va fi deja depasit in cel de-al treilea.
Departamentul Muncii din SUA estimeaza ca elevii de azi vor avea cate 10-14 job-uri pana la varsta de 38 de ani.
Potrivit fostului ministru al educatiei Richard Riley, cele mai cautate 10 profesii ale anului 2010 inca nu existau in anul 2004.
Suntem pusi, deci, in situatia de a pregati elevii pentru profesii care inca nu exista si care, atunci cand vor exista, vor folosi tehnologii inca neinventate. Ii pregatim pentru rezolvarea unor probleme care inca nu s-au nascut, dintre care unora nici nu le-am intelege enuntul, fiindca anumiti termeni inca nu s-au inventat.

Cum ar trebui educati copiii pentru a face cat mai bine fata unei astfel de lumi? Ce-ar trebui sa invete si cum ar trebui sa invete?

Later edit – 18 septembrie. Am mai uploadat niste materiale interesante; vezi linkurile la sfarsitul comentariului numarul 2 de mai jos.

Comentarii»

1. Tudor Glodeanu - Septembrie 18, 2009

Foarte interesanta discutia pe care o deschizi aici, insa nu cred ca premizele de la care pornesti (ideile extrase din textul acelei prezentari la care faci referire) sunt intrutotul corecte. Mie imi aduc aminte de previziunile futurologilor gen Toffler, care vedeau in viitorul apropiat (de perioada in care scriau ei, anii ’70) cyborgi si baze pe Marte. Avem si noi unul, Alexandru Mironov, un gura-casca agreabil, daca faci abstractie de simpatiile lui politice.🙂

Cred ca ideea principala care trebuie lamurita e daca lumea de azi e fundamental diferita de lumea de ieri din aceste puncte de vedere. Chiar asa de repede ajunge sa fie depasita materia pe care o inveti la scoala? (Nu ca asta ar fi o problema a scolii romanesti; ce se invata la noi e depasit de decenii). Chiar asa de multe ocupatii schimba oamenii, in comparatie cu cei de altadata? Chiar apar meseriile ca ciupercile dupa ploaie? Eu sunt sceptic.

In primul rand, mi se pare dubioasa afirmatia conform careia cantitatea de informatie tehnica se dubleaza odata la 2 ani. Nu prea stiu cum au masurat ei cantitatea de informatie (apropo de intrebarea ta: „cum masuram ceea ce pare de nemasurat?”🙂 ), si daca „informatie” in acceptiunea asta reprezinta „cunoastere” sau pur si simplu „text”. In primul caz, afirmatia inceteaza sa mai fie dubioasa si devine complet arbitrara (cam greu sa conspectezi toate articolele aparute in doi ani si sa vezi cate propun idei originale si cate bat moneda pe lucruri stiute sau trec in revista realizarile altora). In al doilea, e posibil sa fie adevarata, dar asta nu pune neaparat probleme care sa se reflecte in elaborarea programelor de studii. E vorba pur si simplu de o inflatie de jurnale academice (mai mult sau mai putin omologate) si de articole, care nu aduc toate un spor de cunoastere.

Asta nu inseamna ca ritmul inovatiei tehnologice n-a crescut si ca asta nu influenteaza dinamica pietei muncii. Dar asta fata de anii ’50, nu fata de anii ’80 sau de anii ’90! Daca sunt dispus sa accept ca elevii de azi vor avea 10-14 slujbe pana fac 38 de ani (eu insumi, care nu mai sunt de multisor elev, am avut vreo 10 ocupatii pana acum), mi se pare mult mai greu de inghitit afirmatia potrivit careia in 2010 cele mai cautate slujbe vor fi unele de care in 2004 nu auzise nimeni! Dar in 2009 a auzit cineva de ele? Am putea consulta statisticile acum, sa vedem care sunt cele mai cautate slujbe in 2009. Prezic ca toate erau populare si in 2004, si mai prezic ca probabilitatea sa apara 10 slujbe noi, care sa inflacareze imaginatia tuturor tinerilor pana la anul tinde abrupt catre 0.

In concluzie, ca nu vreau sa plictisesc:

1. Da, piata muncii e mai dinamica.
2. De vreme ce slujba s-a invatat intotdeauna la locul de munca, nu la scoala, omul va trece si acest hop fara prea mari eforturi.
3. Asta nu inseamna ca scoala ar trebui sa-i fie piedica, cum ii e acum. Ar fi binevenita o programa care sa dezvolte gandirea critica si flexibilitatea, in loc sa puna accent pe memorarea unor cunostinte prost sistematizate si sistematic depasite.

2. Marcelina Popa - Septembrie 18, 2009

Nici eu nu sunt sigura ca premizele acelea sunt intru totul corecte, insa ceva este sigur corect: e foarte greu sa prevedem ce informatii ii vor fi necesare unui copil mai tarziu in viata. De aceea, pe mine m-ar interesa mai putin ce informatii i se ofera copilului si mai mult ce anume este pus sa faca cu ele. Scopul final il reprezinta dezvoltarea anumitor calitati, formarea anumitor competente, priceperi, deprinderi – lucruri foarte greu de descris in cuvinte si cu atat mai greu de masurat (apropo, din nou, de ideea proiectului🙂 ).

Tu ai amintit gandirea critica si flexibilitatea. Eu as adauga deprinderea de a munci independent si creativ, in slujba unor scopuri proprii. Sunt oameni mari care asteapta mereu sa afle de la altii ce au de facut, oameni care nu incep niciodata nimic important fara un ordin de sus.

La cursul „Intel Teach – Dezvoltarea carierei in societatea cunoasterii” (asta la care particip eu acum) ni s-a prezentat o lista formata din 9 competente, intre care si cele de mai sus. Ei le numesc „Competente necesare in secolul XXI”. Le-am postat aici: https://marcelinapopa.wordpress.com/files/2009/09/competente1.doc . Unele sunt numite cam aiurea „competente”, dar sunt, oricum, bune la casa omului😉.

Pentru comparatie, uite ce competente generale ne-a fixat Uniunea Europeana: http://www.eurotrainer.ro/competente-cheie/competente-cheie.html

3. Marcelina Popa - Septembrie 20, 2009

1). Tudor, spuneai mai sus:

„In primul rand, mi se pare dubioasa afirmatia conform careia cantitatea de informatie tehnica se dubleaza odata la 2 ani. Nu prea stiu cum au masurat ei cantitatea de informatie (apropo de intrebarea ta: “cum masuram ceea ce pare de nemasurat?”🙂 ), si daca “informatie” in acceptiunea asta reprezinta “cunoastere” sau pur si simplu “text”. In primul caz, afirmatia inceteaza sa mai fie dubioasa si devine complet arbitrara (cam greu sa conspectezi toate articolele aparute in doi ani si sa vezi cate propun idei originale si cate bat moneda pe lucruri stiute sau trec in revista realizarile altora).”

Nu-i banuiesc pe autorii afirmatiei puse in discutie de tine de prea multa rigoare, insa acuzatie ta este, totusi, gresit directionata: ei se refereau la „informatie tehnica noua”. Aici intra si soft-urile noi, si tutorialele pentru ele, intra toate manualele de utilizare pentru tot ce se inventeaza intre timp. Nu s-or fi dubland chestiile astea odata la doi ani, insa rata de crestere este, cu siguranta, ea insasi in crestere.

Mai e ceva: activitatea de inovare in anumite domenii (in primul rand in domeniul IT, dar si in alte domenii care beneficiaza masiv de pe urma IT-ului) este accesibila din ce in ce mai multor oameni, datorita Internetului. Pe de alta parte, circulatia libera si extrem de rapida a ideilor e de asteptat sa genereze mai multe idei noi chiar raportat la numarul de oameni implicati in proces. Consecintele pot fi pozitive sau negative (poate ca, la un moment dat, se produce o saturatie, un haos in care nimeni nu mai stie ce e nou, ce e vechi, ce ar trebui sa aleaga din tot ce-l bombardeaza din toate partile), dar e cu siguranta ceva fara precedent. Pare a fi un soi de revolutie (presimt ca o sa-mi sari in cap, dar … asta e: imi asum riscul ;)).

2). Eu am vorbit mai sus de deprinderea de a munci independent si creativ, in slujba unor scopuri proprii . Poate ca „scopuri proprii” e prea mult spus, cand e vorba de copii. Mai degraba „scopuri alese in mod liber”, dintr-o paleta de optiuni pusa la dispozitie de adulti, cu conditia ca paleta aceea sa fie suficient de larga.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: